Atașează-te. Prinde aripi și zboară!

     „Nu te atașa prea tare de nimic, căci dacă vei pierde acel lucru vei fi distrus.”

      A (te) atașa– vb. l. Refl. Fig. 1. A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. DEX 1998

      Deci când ne atașăm, ne pune sufletul pe tavă în fața dorinței noastre și suntem gata să dăm totul pentru ea. Înțeleg acum de ce „vei fi distrus DACĂ vei pierde acel lucru”. – dacă.

      Și totuși, nu sunt de acord cu acest citat. Suntem atât de speriați că am putea fi răniți, că am putea pierde tot ce avem înainte de a a-l avea încât nici măcar nu încercăm mai întâi să îl obținem. Preferăm să ne închidem în propria noastră cutie și să așteptăm ceva –nici nu știm ce, poate să cadă din cer o lampă cu un duh magic care să ne împlinească dorințele. Ținem în noi un ocean de cuvinte, gânduri și vise în care ne înecăm zi de zi, secundă cu secundă, preferând să le înghițim iar și iar deoarece ne e frică să le dăm afară, să ieșim din zona noastră de siguranță, să încercăm să schimbăm ceva. Ne e frică să obținem un lucru căci odată atașați devenim vulnerabili, slabi și mai ușor de rănit- da, e adevărat. Dar spune-mi tu mie: Cum te simți tu, cel care nu ești atașat de nimic? Cel care nu ai un vis de împlinit, o pasiune de urmat, un loc în care mergi când ai nevoie de pace, un lucru pe care îl faci pentru a te simți bine, o persoană la care să te întorci după o zi lungă și agitată? Gol, nu? Te simți gol pe dinăuntru. Nimic nu te poate răni, nimic nu te poate distruge, dar nimic nu te face fericit, împlinit, nimic nu îți aduce pace. Nu aparții niciunde- ești peste tot, dar nicăieri nu te simți acasă. Ești doar amorțit. Ești o flacără stinsă și nu arzi pentru nimic. Faci din toate câte puțin, dar nu îți pui sufletul în nimic. Faci totul pe jumătate, și nimic până la capăt, până la epuizare –acea epuizare care ți-ar putea aduce liniște în minte și mândrie față de tine însuți pentru dedicarea ta.

      De ce să nu riști atunci? De ce să nu te atașezi de ceva ce iubești? De ce să nu arzi pentru ceea ce iubești? De ce să nu aparții unui loc? De ce să nu îți urmezi dorințele? Dă tot ce ai mai bun pentru ceea ce îți dorești. Luptă până la capăt pentru visul tău. Găsește-ți, urmează-ți pasiunea și nu te opri din muncă. Iubește necontenit ceea ce faci. Iubește necontenit omul de lângă tine. Iubește-ți viața și ascultă-ți inima. Atașează-te de tot ceea ce simți că te cheamă și te face să te simți bine, să te simți acasă.

      Și dacă e să pierzi totul într-o zi, vreau să ții minte asta: Ți-ai depășit fricile, ai ieșit din zona ta de siguranță, și ți-ai urmat dorințele. Ți-ai lăsat inima să creadă în iubire, dedicare și atașament. Ți-ai dat o șansă să fi fericit și împlinit. Ai încercat. Ai luptat. Ai dat totul și ai avut totul. Poate l-ai pierdut, dar cel puțin nu mai ai restul vieții în care să te întrebi „Cum ar fi fost dacă…?” Fii mândru de îndrăzneala ta, unii nu reușesc nici măcar să prindă aripi , însă tu ai reușit să și zbori cu ele. 

      E normal să fii distrus acum, e normal să suferi. Dar nu uita că și florile cresc înapoi chiar dacă au fost călcate în picioare. La fel și tu.

      Atașează-te. Arzi pentru ceea ce iubești.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s